Entorsă acută a gleznei - Cum se tratează ruperea parțială a ligamentelor gleznei

Ruperea parțială a restaurării ligamentelor gleznei. Entorsă acută a gleznei

Simptomele leziunilor ligamentului gleznei

Examinarea trebuie făcută bilateral, întâi pe partea sănătoasă. Astfel, avem un diagnostic mai ușor. Examinarea fiecărei structuri în parte dă o imagine asupra a ceea ce este traumatizat și ce nu. ÎnOTTAWA a emis criteriile clinice de diagnostic a unei entorse, criterii care permit evitarea indicării examenului radiologic: durere în articulațiile cotului stâng palparea să nu găsească durere pe traiectele și inserțiile ligamentelor talo-fibular anterior, calcaneo-fibular și talo-fibular posterior.

  1. Osteoartroza articulației șoldului
  2. Deteriorarea parțială a ligamentului gleznei, Consecințele ruperii ligamentului gleznei
  3. Deteriorarea restaurării ligamentelor gleznei, Tratamentul artrozei cu hidrocortizon

Când diagnosticul unei entorse se limitează la criteriile clinice OTTAWA, trebuie reexaminat pacientul după câteva zile.

Examenul radiologic: Glezna poate fi examinată radiologic cu ajutorul radiografiilor standard și, dacă este nevoie, și cu cel al radiografiilor dinamice. Radiografiile standard sunt următoarele: - radiografia antero-posterioară a gleznei cu rotația internă de 20 de grade: Pe această incidentă pot fi observate eventualele fracturi asociate entorsei acute sau modificări artrozice în instabilitatea cronică a gleznei.

ruperea parțială a restaurării ligamentelor gleznei

De asemenea, permite vizualizarea interliniei articulare și mai ales a unghiului supero-lateral al domului talar care poate fi sediul unei fracturi osteocondrale afectarea unghiului supero-medial este mai rară. Examenul radiologic dinamic al gleznei: Este indicat în entorsele grave care au indicație operatorie. Radiografiile sunt făcute întotdeauna comparativ cu partea contralaterală, de cele mai multe ori sub anestezie.

Entorsele: entorsa glezna, genunchi - Simptome, tratament, recuperare

Radiografiile dinamice sunt următoarele: - radiografia antero-posterioară în stress a gleznei: Glezna poate fi forțată în varus sau în valgus. Aceste radiografii dovedesc obiectiv distrugerile ligamentare. Trebuie făcute bilateral. Tot pe aceasta radiografie se măsoară unghiul de înclinare talară. El este unghiul dintre tangentele la suprafețele articulare tibială și talară.

O înclinare de grade corespunde unei rupturi izolate a ligamentului talo-fibular anterior. O înclinare talară laterală de 20 de grade semnifică ruptura ligamentelor talo-fibular anterior și calcaneo-fibular.

ruperea parțială a restaurării ligamentelor gleznei

Constă în aplicarea unei forțe dozabile dinspre anterior asupra tibiei distale cu calciiul fixat. Pentru ca ligamentul deltoid să nu se opună translației anterioare a talusului trebuie ca talusul să se poată roti medial atunci când se aplica forță pe tibie.

Pe radiografia laterala în stress a gleznei se măsoară translația anterioară a talusului față de tibie.

Dermatită Restaurarea gleznei glezne Glezna este articulația care leagă piciorul și tibia. Leziunile sale nu se întâmplă atât de des, în special pentru sportivi profesioniști.

Translația anterioară este distanța dintre marginea posterioară a suprafeței articulare tibiale și marginea posterioară a suprafeței articulare a domului talar. Translația anterioară a talusului semnifică cel puțin ruptura ligamentului talo-fibular anterior. Pentru obținerea unei radiografii bune trebuie flectate genunchiul și glezna pentru relaxarea complexului muscular gastrocnemieni-solear.

ruperea parțială a restaurării ligamentelor gleznei

Deși forțarea gleznei se face cu ajutorul unui aparat cu forță quantificabilă, gradul mare de variabilitate a laxității gleznei normale face dificilă stabilirea strictă a criteriilor pentru reconstrucția ligamentară doar pe baza testelor de măsurare pe radiografiile în stress.

Mai mult, durerea provocată de forțarea articulației și reacția de apărare pe care o declanșează, pe gleznele neanesteziate, limitează mai mult acuratețea acestor date.

Examenul RMN: Are avantajele neinvazivității și acurateții diagnosticului.

Când să văd un doctor

Datele RMN privind starea ligamentelor investigate au fost excelent confirmate intraoperator. RMN confirmă de asemenea foarte bine leziunile osteocondrale ale talusului, cât și pe cele ale tendoanelor peronierilor și ale tecilor lor.

ruperea parțială a restaurării ligamentelor gleznei

Dar nu ruperea parțială a restaurării ligamentelor gleznei da informații privitoare la instabilitatea cronică de gleznă. Se face cu următoarele afecțiuni: 1 fractura procesului lateral al talusului 2 fractura maleolei peroniere 3 fractura fibulei proximale fractura Maisoneuve 4 fractura bazei metatarsianului 5 sunt fracturi prin smulgerea stiloidei de către tendonul peronierului scurt.

Cauze și provocatoare factori

Semnele funcționale sunt aceleași ca și în entorsa laterală de gleznă. Palparea însă evidențiază localizarea durerii la nivelul bazei metatarsianului 5.

  • Entorsă acută a gleznei - Cum se tratează ruperea parțială a ligamentelor gleznei
  • Tratamentul chirurgical este recomandat pacientilor cu ruptura completa de ligament.
  • Privire de ansamblu asupra rupturii ligamentului gleznei: esență, tipuri de patologie, tratament Deteriorarea restaurării ligamentelor gleznei.
  • Entorsă acută a gleznei - Wikipedia

Mobilizarea blândă a gleznei este nedureroasă. Radiografia laterală a gleznei permite doar rareori descoperirea fracturii bazei metatarsianului 5.

ruperea parțială a restaurării ligamentelor gleznei

Radiografia ¾ a piciorului este cea care confirmă diagnosticul. La examenul clinic trebuie căutată deplasarea anterioară a tendoanelor.

Durerea este maxima la nivelul orificiului lateral al lui sinus tarsi. Diagnosticul diferențial ruperea parțială a restaurării ligamentelor gleznei durerii persistente după entorsa acută a gleznei[ modificare modificare sursă ] 1 Leziunile cartilaginoase 2 Instabilitatea cronică a gleznei: cea mai frecventă este instabilitatea cronică laterală 3 Instabilitatea subtalară: este foarte greu de diferențiat de instabilitatea gleznei.

Instabilitatea subtalară se manifestă prin durere situată distal și lateral de articulația gleznei, în aria lui sinus tarsi.

ruperea parțială a restaurării ligamentelor gleznei

Diagnosticul instabilității subtalare se pune pe baza radiografiei BRODEN în stress: piciorul este rotat intern 45 de grade, raza Rx este înclinată caudo-cranian 20 de grade, în timp ce calciiul este forțat în varus. Elementele care stabilizează articulația subtalară sunt: capsula articulară, ligamentul interosos, ligamentul bifurcat și ligamentul calcaneo-fibular.